numele ignorantei { -partea I- }

in fiecare credincios se afla cate un asasin. in fiecare templu se afla cate o blasfemie. in fiecare icoana se afla cate un chip cioplit. in fiecare speranta se-ascunde o deziluzie. in fiecare om rezida suflul inspiratiei care-i macina constinta si-i naruie ratiunea. in restul atentiei umane ramane incadrarea sociala ce suporta o subtila rezonanta a intimitatii, a instincualitatii si nevoilor fiziologice. restul a ceea ce inseamna minciuna in fiinta umana se numeste spatiul intim si este in mod constant suspus constragerilor minciunii. dumnezeu este acela ce recladeste, pe baza perceptelor mincinoase ale unei societeti corupte, vicioase insa functionale, iluzia adevarului. omul foloseste o minciuna pentru a-si suporta adevarul, foloseste o constrangere pentru a realiza fericirea eliberarii, foloseste cenzura ca norma universala de apreciere a valorilor sale,- sociale, individuale sau intime.
La radacina minciunii care este dumnezeu se afla ignoranta. si nu este vorba de ignoranta celor ignoranti ci tocmai a celor eruditi. dumnezeu nu este o apreciere subtila a unor forte cosmice ci este creatorul. este acela ce personificat creeaza, da nastere, judeca, exista ca om, ca supraom, ca semizeu si ca zeu superem si unic. dumnezeu este inexorabil si totusi empatic in felul sau simpatic de a guverna universul. oare admiterea numelui de dumnezeu nu inseamna prea mult din partea unor oameni care nu-l cred, sau nu-l exploreaza in confuzia lor dincolo de absolut stiintific ? oare putinta de a salva lumea de minciuna nu este un motiv de ajuns pentru a ii impartasi secretul neexistentei lui dumnezeu ? si atunci… oare stie cineva ca dumnezeu nu exista? Daca nu stie nimeni atunci exista; la fel ca ignoranta lor, ca neputinta, ca minciuna, ca nerusinarea unei alegeri criminale. suntem prea multi dintre noi partasi la crima umanitatii- ignoranta!

Nota: 1 aprilie 2003